Exprimarea emoțiilor

Vorbim destul de des, despre a nu exprima așa numitele emoții negative.
O temă de genul acesta, as putea s-o privesc din două perspective:

  • singurul mod prin care universul poate sa ne răspundă este doar dacă noi chiar exprimă ceva
  • orice emoție trebuie exprimată, altfel se va materializa în corpul nostru 

Mai bine încep cu varianta a doua, pare mai simplu de explicat. Nici un gând sau emoție nu dispare cu adevărat. Să zicem ca se pot transforma, dar cu adevărat nu dispar. Dacă nu ne gândim, sau nu simțim, nu dispare, înseamna doar ca noi o ignorăm. Dacă le exprimăm, ele prind formă în afara noastră, altfel prind formă în noi. Singura modalitate sa prindă forma în interiorul nostru este boala. Deci, emoțiile neexprimate duc la boală.
Cealaltă abordare, dacă nu exprimăm o emoție, universul nu are cum să ne răspundă la acea emoție. Una din motivele pentru care trăim pe pământ este să învățăm adevărata valoare a emoțiilor și a gândurilor noastre. Dacă noi mental ne imaginăm ceva, asta nu înseamna ca acel ceva așa va fi, sau așa este, înseamnă doar ca în lumea noastră iluzorie așa ar fi. Doar atunci vom ști adevărata valoare a acelui act, dacă îl exprimăm. Atunci universul va putea răspunde la acel act. Uneori un împins duce înainte, la fel ca si uneori o mângâiere poate sa blocheze. Adevărata valoare a unui act poate fi cunoscut doar după ce acel act a fost săvârșit, altfel exista doar în imaginația noastră. Oare nu despre lumea asta iluzorie se vorbește în scrierile spirituale?